Miracolul ca infracţiune
Imaginaţi-vă că o cerşetoare, care trăieşte din ce recuperează de prin gunoaie, găseşte într-o zi 40 de mii de euro într-un tomberon. N-ar crede că-i o minune?
Mai mult, banii sunt ascunşi într-o gheată veche, pe care mai întâi încearcă s-o ardă, că-i e frig. Culmea, gheata nu ia foc şi fetiţa ei descoperă de fapt banii în resturile încălţărilor. Miracol, nu alta.
În fine, toată povestea se întâmplă de Crăciun – cea mai bună dovadă că Dumnezeu există, nu?
Cerşetoarea îşi cumpără o casă într-un sat, cu 22 de mii de euro, cheltuieşte alte 10 mii pe prostii, că doar odată în viaţă dă norocul peste tine, şi mai rămâne şi cu ceva bani puşi deoparte.
După care apare poliţia şi-i spune că nu-s banii ei şi că trebuie să-i dea înapoi. Trebuie să dea şi casa, şi ce mai are, ba chiar şi ce a cheltuit până acum. Aşa zice legea – adică articolul 216 Cod Penal: “Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităţilor sau celui care l-a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de al său, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.”
Povestea e reală, s-a întâmplat în Alba Iulia. Nevasta omului cu ghetele a făcut curăţenie de Crăciun şi, fără a şti ce ascundea bărbatul în bocancii ponosiţi de sub pat, i-a aruncat la gunoi. Nu cunoaştem ce a păţit gospodina între momentul revelaţiei soţului şi momentul apelului la poliţie. Cert e că femeia a dat reporterilor declaraţii cu spatele, deci n-am văzut dacă avea sau nu urme ale discuţiei lămuritoare pe faţă.
Carevasăzică, în ţara asta, lucrurile aruncate la gunoi nu se consideră aruncate. Dacă eşti sărac şi te-mbogăţeşti printr-un miracol, te caută poliţia. Dacă nu înapoiezi ce-ai scos din tomberon, rişti puşcăria.
Ceea ce mă împinge la următoarea concluzie: în ţara asta, când beneficiezi de un miracol, poţi fi sigur că e la mişto.
Asta dacă nu carecumva ai vreo mătuşă miraculoasă pe nume Tamara, sau dacă nu ai noroc să fie, miraculos, vreo casă liberă prin Mihăileanu, sau dacă nu se-ntâmplă să ştii cum să faci, miraculos, parcări din vopsea, prin Bucureşti, sau dacă nu eşti aşa de bulănos încât să primeşti toată marmura din ţară, pe de-a miraculoasa moacă, sau dacă nu…
În cazurile acestea, miracolele sunt perfect legale, pentru totdeauna.