Misterul vieţii anterioare a lui Julius Constantinescu
Amicul Julius m-a îndatorat iar cu o serie de recomandări către cititorii lui, pe care îi invită, din când în când, să vină şi aici, la Amar de Zi.
Împreună cu colegul Pircă, Julius ţine un blog mai mare ca acesta. A luat premiile publicului la Roblogfest. Traficul lui nu se compară cu cel al Amar de Zi. Omul a scos şi un ziar de 8 pagini pe baza conţinutului de la Daily Cotcodac, după care s-a străduit să-l împartă prin tot Bucureştiul, practic singur. Blogul lui are mai mulţi comentatori decât Amar de Zi. Comentatorii lui s-au organizat şi într-un sindicat – primul sindicat al unor cititori de blog din România (ce spun eu, din România, din lume, chiar!). Julius şi Pircă sigur încasează din publicitate mai mult decât mine (deşi unii dintre cititorii acestui blog n-ar crede asta, după asaltul din ultimele două luni). Mai mult, Daily Cotcodac e amuzant. Oamenii vor amuzant. Amuzant e bine, e de succes. Amar de Zi e, după cum îi spune şi numele… nu prea dulce.
Ca atare, Julius e un tip de succes în blogosferă, simpatic, vioi, cunoscut, cu un venit frumuşel (are prietenă, fetelor) şi cu un viitor frumos.
Că mă promovează cu aşa încăpăţânare e o chestie care mă umple de confuzie. De ce o face?
Din toată experienţa lui de subaltern al meu, la Jurnalul Naţonal, săracul nu ţine minte decât că am refuzat cu încăpăţânare, un an de zile, să-i măresc salariul (şi chiar era un salariu mizerabil, să ştiţi).
La ultima noastră întâlnire de la ziar i s-a rupt punga de hârtie în care-şi ţinea sticlele de şampanie şi vin pentru Revelionul 2001-2002. Sub plafonul înalt din holul Casei Scânteii, cumplitele lui înjurături au fost acoperite de hohotele mele homerice. Ah, râsul ăla… Nu e ceva ce poate fi iertat uşor.
Dup-aia, când i-am oferit o colaborare tv, era ori să se înece, la o filmare în subteranele inundate ale metroului, ori să fie acuzat de hărţuire sexuală, la simularea unei… hmhm… chestii în doi la Muzeul Satului.
Când a venit, săracul, cu o idee de dezvoltare a site-ului Daily Cotcodac, l-am făsut zob, explicându-i că n-are nici o şansă. Dup-aia l-am pus să plătească şi cafeaua, că el mă poftise. Drept urmare, a repetat figura, cu acelaşi deznodământ, după alte jumătate de an.
Cam la trei luni o dată, Julius mă întreabă, timid, dacă n-aş vrea să-i scriu ceva pentru Daily Cotcodac. O face de la o distanţă sigură, să nu-i arunc cu ceva în cap.
Eu cred că există o singură explicaţe pentru asta – cred că, într-o altă viaţă, Julius a comis numeroase fapte rele, înşelăciuni şi trădări nemaivăzute, astfel încât a fost retrimis pe Pământ, reîncarnat în Julius Constantinescu, şi pedepsit să mă suporte pe mine.
Julius dragă, încearcă, dar încearcă din toate puterile să-ţi aminteşti – ce mama naibii ai făcut, bre, înainte de asta?