Mogulule, hai să te fac o leapşă pe blog!
Nu mă omor după răspuns la faimoasele lepşe de blog, dar Ancuţa e irezistibilă. O să bag, deci, vreo câteva învăţături pe piele proprie, fără a fi, însă, toate. Marfa pleacă mai departe că Masha, Blonda, Mogulu’, Distrugătorul de panarame şi Ardei. I-aş fi trimis provocarea şi lui Serghei, dar el ştie să scrie doar cu litere de tipar :))
- Că mândria unei reuşite de/în familie depăşeşte mult orice realizare profesională
- Că linia de demarcaţie între gunoaie şi caractere e foarte apăsată, greu de sărit
- Că distanţa de la erou popular la proscris public e de 70.000 de voturi şi-o noapte
- Că victoria are cel puţin 1000 de moaşe, iar înfrângerea un singur responsabil
- Că pupincurişii mei sunt cel puţin la fel de isterici şi de instabili ca şi înjurătorii
- Că nu-i recomandabil pentru siguranţa ta să strigi “Înainte, băieţi!” până nu eşti sigur că e cineva în spatele tău; statuile postmortem nu ţin de foame-n timpul vieţii
- Că statutul de persoană publică te face automat dator să rezolvi toate problemele şi vinovat pentru neîmplinirile şi ratările unora care încearcă să te confişte
- Că te pişi mai cu debit pe mizerabilii care încearcă să-ţi facă viaţa amară după ce afli că te bucuri de aprecierea unor oameni care ţi-au fost/îţi sunt repere-n viaţă
- Că se poate face rating - deocamdată, numai prin excepţie - şi fără isterie politică şi că poţi sta o săptămână fără să te holbezi ca neghiobu-n posturile de ştiri